Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2015

Gaga şi Vrăjitoria masculină

Imagine
Intraţi aici mai întâi:  https://www.youtube.com/watch?v=niqrrmev4mA Citind toate ce se scriu despre vrăjitorie şi rămânănd fie consternată fie amuzată, am decis să ascult nişte muzică pentru inspiraţie. Şi cumva am ajuns la controversatul videoclip al lui Lady Gaga, Alejandro , pe care îl ştiam de ceva timp, dar la care nu mă mai gândisem. După ce am citit şi criticat în gând fie părerile misogine din istoriografie, fie cele mai recente, profund feministe, am ajuns cumva la tema mea de licenţă care pare, culmea, explicată şi de videoclipul ăsta. O vezi pe Gaga înconjurată mai mereu de cîte un grup de bărbaţi efeminizaţi într-un mod grotesc. Ei, eu am văzut-o pe ea drept reprezentantă a feministelor (cât şi a acelora care resping această etichetă, dar care se dovedesc a fi, în final, feministe) care se dedică unei cauze în loc să caute nişte consecinţe reale, nişte explicaţii pertinente. Ea, Femeia, domină tabloul. Aceasta fiinţă de sex feminin impregnează feminitate băr

Auto-percepţii

Imagine
Astrale-ţi sunt culorile Şi cugetările, Nocturne-ţi sunt pasiunile Şi revelaţiile În hedonistele-ţi impulsuri Aducătoare de furtuni Se nasc, pe-alocuri Tenebre din cununi. Calea ţi-e teleologică, Căci înecatu-ţi-s-a pragmatismul. Voinţa îţi e chiar mirifică Nu ţi s-a-nchis nicicum văzduhul... Aprinzi mereu câte un ceas În fuziuni de simţăminte generate. Îţi bate clipa diferit în lumile născute De-aici şi pân'acolo... nu-i decât un pas. *** Şi cei-i un pas mă întreb deseori, Când totul se petrece chiar aici În interiorul meu (...) (...) aşa se întâmplă De cele mai multe ori... ... şi totul se rezumă la ... Autopercepţii. 15 ianuarie 2015 Raluca Băceanu

I'm my own path

Imagine
Well, yes. Şi nu, nu va fi o postare jenantă în engleză. Dar îmi sună mai melodramatic titlul scris astfel. Să vedem de unde şi până unde... Observ că îmi ia din ce în ce mai puţin timp să analizez un om. Evident, or exista şi excepţii de la regulă, dar în momentul de faţă nu pot spune că simt ceva în neregulă în cercul meu de apropiaţi. Care, trebuie să subliniez este mai restrâns decât se crede. Am realizat însă că este deosebit de greşit a considera o persoană (sau, cel puţin, alta decât tine însuţi) un drum pe care îl ai de străbătut. Entuziasmul este cauza părerii greşite. Slavă Ciocolatei că piere rapid. Drumul s-a deshis poate, prin întâlnirea cu o anume persoană. Asta nu înseamnă că îţi e drum. Doamne, drumul e acela pe care calci, dacă e să fim cinici şi... pragmatici. În sensul concret. Nu metaforic. Eu nu calc pe nimeni, nu mă alătur nimănui. Nu mai vreau pe nimeni în viaţa mea amoroasă. Că privată presupune şi prieteni, nu aş vrea să se facă această confuzi

Retrospectiva lui 2014

Imagine
Şi iată-mă în 2015. După un an aşa de plin cum a fost cel din urmă, cu teroare mă gândesc oare ce mă mai aşteaptă acum. Bine. Exagerez. A fost un an extraordinar. Voi înşira câteva evenimente marcante. Şi poate şi câteva aluzii care vor face ca postarea să îşi merite eticheta de "personalo-penibile", aşa cum îmi etichetam şi îmi scriam în adolescenţă postările. Adevărul e că nu s-au schimbat prea multe de atunci. Tot personale, tot penibile, tot redundante. Rog posteritatea să nu mă urască prea tare. Asta dacă va considera că merit fie măcar şi sentimente negative. Dar întorcându-mă la subiect... În ianuarie 2014 încă mă pregăteam asiduu pentru plecarea la Sorbonne. Asiduu însemnând că voiam să termin mai repede cu o sesiune ce deja mă chinuia din decembrie 2013. Ajunsă în sfârşit în Paris am trăit sentimente contradictorii. De la extaz la agonie şi invers. De la mirare, frumos, la dezamăgiri, depresii şi din nou pe culmile succesului. Căci aşa e viaţa. Mai al