joi, 17 mai 2012

Lavă


Când corbul croncăne în noaptea de pană
Și simți mirosul curat, cel de ploaie,
Pământul urlă sub a ta mișcare,
Unduindu-se ușor... dar cutremurător.

Cade natura, sub ea însăși se prăbușește
Se despică pământul și din el iute iese
Răsare gâlgâind abundent, roșie lavă
Înfingându-se-n vălul negru ca să-i ridici slavă.

Te zbați inutil sub focul ce roșu curge,
Dar nu vrei să scapi, vrei să te mistuie
Și-n Absolut să te pierzi, să mori cu natura.
Nu mai ești tu, săruți forță pură.



17 mai 2012
Raluca Băceanu
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase