Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

Raluca Băceanu la... Radio Shalom România

Imagine
 Ieri la ora 18:00, am avut onoarea de a fi invitată alături de Ana-Mariana Ionescu (poetă) şi Zigmund Tauberg (profesor de matematică, fizică, astronomie dar şi poet, preşedintele cenaclului Salonul Literar!) la emisiunea moderată de poetul şi prozatorul Mihail Grămescu, Portret de autor , la Radio Shalom România . Am reuşit printre câteva recitări ( Dilema bomboanei, Cioburi şi petale, Furtuna, Tavanul a încetat să mai plângă, Fărâme de dantelă şi Anotimpuri , unele dintre ele nepublicate pe blog) să discut şi despre situaţia actuală a tinerilor scriitori din ţară care se confruntă, ca în mai toate domeniile artistice de altfel, cu indiferenţa societăţii, cu neluarea lor în serios. Pe lângă acestea, am vorbit şi despre mine, de activităţile pe care le desfăşor ( fiind redactor de ceva vreme la  Teen Press ) şi proiectele la care lucrez. Pentru mai multe, puteţi accesa acest link şi să ascultaţi înregistrarea părţii în care am vorbit. Mulţumiri pe această cale lui Robert Lazăr.

Vineri 13 sau Photoshooting Raluca Băceanu by Eduard Sebe

Imagine
Uite că vineri 13 pentru mine a fost o zi chiar bună. Voi lăsa de data aceasta ca fotografiile să vorbească în locul meu. Mulţumiri lui Eduard pentru fotografiile mai mult decât reuşite.

Demonul Iubirii de Raluca Băceanu pe Suspans.ro !!!

Sunt extem de încântată de poveste. Sper ca şi vouă să vă placă! E o reuşită evidentă şi sunt onorată să public pe suspans.ro. Încă un scop atins! http://suspans.ro/literatura/proza/demonul-iubirii În sfârşit, durerea a fost transformată în ceva bun. Raluca Băceanu

Constatări la 18 ani

Imagine
A mai trecut un an. Au trecut 18 în total şi m-am gândit să trag o linie şi să constat nişte lucruri ce m-au frapat, deranjat, bucurat, dezamăgit de-a lungul lui 2011, sau poate chiar de-a lungul ultimilor 4 ani ai vieţii mele. În primul rând, viaţa e mai dură decât poate oricine crede; încărcătura emoţională cu care te vei lovi în viaţă se va simţi uneori atât de puternic, încât simţi literalmente că înnebuneşti. În al doilea rând, dacă ai o „carcasă” dură, nu crede că oricine îţi va iubi exteriorul îţi va iubi şi interiorul dulce şi inocent. Dezamăgirea va fi atât de intensă încât îţi vei dori să fie şi interiorul sinonim cu exteriorul, să se amestece încât să nu mai distingi unul de celălalt. De aici nu voi mai continua numărătoarea pentru că am senzaţia că vor fi prea multe constatări pentru a mai fi numărate. În plus, toate au un prim loc pentru mine. O enumerare le-ar scădea din „valoare”. Senzaţia de singurătate pe care o au unii oameni, şi care tinde să persiste cam la ne