Vizorul drept


Prin vizorul drept
Lumea a devenit mai înceţoşată.
Din spatele uşii văd, zi de zi,
O altă imagine
Din ce în ce mai neagră.
În faţa uşii, praful s-a aşezat
Iar vizorul drept zace...
Zace neputincios, necurăţat.

Prin vizorul drept
Culoarea se pierde şi se transformă.
Umbre joacă difuz
Într-o lumină prea dură.
În faţa uşii, peisajul dispare,
Iar vizorul drept tace...
Tace nenorocit, fără scăpare.

Prin vizorul drept
Simţu-mi devine fără rost.
Din spatele uşii
Abia întrezăresc ce mai văd.
Să fie iluzie? Nu, e teroare
Iar vizorul drept îmi pare...
Pare prea mic, stă încruntat.

Prin vizorul drept
Lumina nu mai trece...
Dar.
Încă.
Vă.
Văd.

20 octombrie 2011
Raluca Băceanu

Comentarii

♥MIM a spus…
Foarte frumos, intr-adevar. Si eu scriu poezii, dar nu se compara cu ale tale!
A.I.R a spus…
Multumesc!

Cu timpul poeziile se cizeleaza de la sine. Vei vedea ca si poeziile tale intr-un an- 2 deja capata o alta maturitate pe masura ce le scrii.

Scrie in continuare, asta e secretul. :D

Postări populare de pe acest blog

Cum să ai grijă de un pui de porumbel

Agonie şi extaz - păreri şi citate preferate

De ce fac maratoane Harry Potter când sunt tristă sau singură?