luni, 25 aprilie 2011

Edward


Ninge-n suflet, ninge-n trup,

Chiar şi timpul s-a oprit

Ninge-n lume, totu-i mut

C-a murit tot ce-am iubit.


Cad şi cad cristale-albastre

Ce din ceruri s-au desprins,

Şi-mi acoperă privirea,

Prea-uimită, ca de vis.


Neîncetat m-au răscolit,

Când rămas-bun eu mi-am luat,

Ai tăi ochi mari şi trişti

Când m-am dus... când am plecat.


Chiar şi acum îi văd plângând,

Ochii aceia ce mă-ndeamnă

Aproape agonizând

Negreşit spre grea povară.


Ninge-n suflet, ninge-n trup,

Chiar şi timpul s-a oprit

Ninge-n lume, totu-i mut.

C-a murit tot ce-am iubit.


24 aprilie 2011

Raluca Băceanu

1 comentarii:

New Sensations spunea...

Vaaaai! E superba! Superbe versuri!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase