marți, 3 august 2010

...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul


Ştiţi că eu nu fac recenzii. Eu dau atenţie unei cărţi doar dacă îmi place prea mult. Iar ,,...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” de Oliviu Crâznic este exact genul de roman fantasy –mai exact dark fantasy- care dă dependenţă.

În sfârşit o carte care nu ridică în slăvi vampirii, ci le dezvăluie adevărata natură. În sfârşit o carte care înfăţisează o perioadă, stereotipuri şi temeri într-un mod plauzibil. În sfârşit ceva care m-a trezit din amorţeală şi sub influenţa căruia o să mă aflu multă vreme.

Pericolul nu e ,,sexy” în acest roman, spre deosebire de ce găsim acum pe piaţă ca: saga Twilight, seria Academia Vampirilor, Casa Nopţii, Jurnalele Vampirilor. Nu spun că aceste romane nu ar fi bune, sunt interesante, captivante, dar cam atât. Nu te învaţă nimic. Dacă mă înşel vă rog să îmi atrageţi atenţia.

Dacă eşti pasionat de mister, de vampiri, licantropie şi alte fenomene bizare, care au legătură cu lumea întunericului, trebuie neapărat să ai ,,...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” în bibliotecă. Un roman ce ascunde mai multe decât eşti tentat să crezi. Impresionanta postfaţă –serios, e chiar impresionantă!- te lămureşte în orice nu ai înţelege. Ba mai mult, e posibil după ce o vei fi citit, să fi convins în existenţa...unor făpturi care în mod normal ar trebui să ne bântuie doar imaginaţia...



Atât vă spun. Restul descoperiţi...pe cont propriu!

Raluca Băceanu

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase