duminică, 1 noiembrie 2009

Lansare “Calatorie prin mintea unei adolescente”



Ieri am avut prezentarea de carte la Ecran club. Am ajuns acolo pe la ora 13, vroiam sa fiu sigura ca am timp destul sa ma pregatesc. Am lipit repede afisele si dupa mi-am dat seama ca spatiul rezervat mie era cam gol. Asa ca ...am scris de mana pe niste coli A4 niste titluri de capitole . A iesit dragut.
Tocmai cand incepusem sa ma plictisesc se aduna si la standul meu lume. Am fost incantata pe moment, toate scaunele erau ocupate de persoane si citeau interesati din paginile cartii. Peste putin timp au inceput intrebarile...
Trebuie sa recunosc, mi-a placut sa fiu intrebata tot felul de lucruri legate de modul in care am scris cartea sau motivul pe care l-am avut. Dar incet incet, intrebarile puse au inceput sa fie enervant de acuzatoare. Inteleg ca un bun jurnalist are un grad de agresivitate mai ridicat , asta face parte din meseria lui, dar, inainte sa critici ceva, trebuie macar sa te dovedesti capabil de a o face. Adica? Trebuie sa citesti respectiva carte-toata, nu partial- pentru a o putea critica. Unele intrebari nu si-au avut rostul, pentru ca in paginile cartii –daca ar fi fost citita- se gasea raspunsul. Am zis totusi sa raspund. Niciodata nu mi-au placut intrebarile formulate cu “Nu-i asa ca...” deoarece, ma simt de parca imi este bagat pe gat un raspuns :)).
Sa dau niste exemple de intrebari : « Da-mi cateva motive pentru care eu ar trebui sa iti cumpar cartea? Cum o sa faci tu sa o promovezi? “
Eu ma bazez pe curiozitatea fiecaruia. Eu nu iti bag cartea pe gat :)) si deci nu te oblig sa faci nimic, sa o cumperi. Nu! Cand te duci intr-o librarie vrand sa cumperi o carte, fara a avea prin minte un gen clar, te uiti la ce se gaseste in respectivul loc, citesti descrierea succinta de pe coperta sau puri si simplu citesti un paragraf. Daca iti place bine, daca nu, nu. Nu cred ca trebuie sa fiu obligata sa dau 3-4 argumente, dau unul singur care ar trebui sa fie destul de bun, si anume ca am aproape 16 ani si am scris o carte in care se gasesc parerile mele despre viata, indemnuri si bineinteles, cateva detalii mai picante. Cati adolescenti au scris o astfel de carte? Cati parinti sunt curiosi sa afle modul in care un adolescent gandeste? Cati copii nu doresc sa afle cum e sa te simti la varsta framantarilor sau cati adolescenti nu simt nevoia sa citeasca o carte in care se regasesc , si sa se simta intelesi? Ce ziceti de argumentul asta? E bun, nu e bun? Indiferent de raspuns, cititi cartea :).
Mi s-a mai spus si faptul ca, eu nu am facut nimic altceva decat sa fructific un blog, printr-o carte, ca paginile cartii sunt pagini de blog. Ce pot sa spun eu despre asta? Pai, raspund impertinent la intrebarea asta : Cine naiba sta sa citeasca un blog , pe de-a intregul, fara sa fie tentat sa citeasca doar anumite postari, dintr-o anumita categorie. Unde mai exista continuitatea? Nu poti sa intelegi o postare din 1 octombrie care are referire la postarile de dinainte, din luna august sau decembrie 2008. Intelegi ce vreau sa spun? Si pe langa asta, ca sa mai raspund la o intrebare, ce am adus nou in literatura romana , vreau sa spun ca este nou. Chiar daca o parte din “Calatorie prin mintea unei adolescente” se aseamana cu un blog , vreau sa spun, si deloc cu modestie, ca macar eu am avut curajul sau tupeul ,cum vreti voi sa ii spuneti, de a face ceva. Am vrut asta si am putut. Poti sa admiri sau sa critici asta, dar este destul de suparator cand cineva iti pune la indoiala calitatile si capabilitatea ta de a intreprinde un lucru, de a concepe ceva cu propriile tale idei.
Am scris in cele 25 de capitole ,exact ceea ce am vrut eu sa scriu. Apropo de ce vorbiram ieri, despre revolutia din ’89. Acei tineri nu au murit in van, nu, au murit pentru un scop , unul nobil : libertate. Au murit pentru libertatea lor, a generatiei noastre si celelalte viitoare. Au murit dar au reusit ceva. Probabil fara acea revolutie nici cartea asta nu ar fi putut exista, pentru ca nu ar fi existat libertatea de exprimare, si multe altele. De asta merita citite capitolele despre politica si bani, acolo aflati raspunsurile voastre la multe intrebari.
Nu am nici 16 ani. Dar, si aici este un mare dar, ce am scris la capitolul despre dragoste, nu se refera la o dragoste platonica, sau cel putin nu din punctul meu de vedere. Fiecare varsta cu framantarile ei. La fel si dragostea. Ok, am inteles faptul ca daca nu exista dragoste fizica, atunci iubirea e platonica, pentru ca aici intervine varsta mea , destul de frageda :)). Vreau sa fie inteles un lucru, daca mai intervine vreun dubiu in acesta chestiune, poate sunt eu destul de mica, si nu se compara ceea ce simt si gandesc cu ceea ce simte si gandeste o persoana de 25 de ani. Dar la varsta mea, orice lucru, cat de mic, este hiperbolizat, daca pot folosi cuvantul asta. Va mai amintiti de prima iubire? Asta daca ati avut parte de asa ceva. Se spune ca nu se uita niciodata. Dar de cate ori nu s-a intamplat ca a doua oara sau a treia oara sa fie sentimentul mai puternic? De multe ori. Dar pentru o persoana care nu se afla inca la “a doua “ sau “a treia” oara, primul sentiment pare puternic, si credeti-ma din prisma gandirii lui, nu pare deloc a fi ceva“platonic”. Asta isi va da seama abia pe parcurs :P .
Inca ceva. Limbajul folosit este unul destul de accesibil spun eu. Sunt de parere ca, daca o persoana, sa zicem, mediocra intelege cartea, si o persoana mai inteligenta o poate face. Nu cred ca ar avea rost sa folosesc un limbaj “pompos”, pentru ca la urma urmei, nu vreau sa dovedesc ca sunt extraordinar de inteligenta, nu, vreau doar sa se inteleaga un lucru, si cei care ati citit cartea stiti despre ce este vorba. Gasiti raspunsul la sfarsitul cartii, ultimul capitol.
Hmm, ma gandesc daca am ratat ceva. Oricum, sunt deschisa la intrebari . Dar un lucru va cer , ceea ce ieri nu l-am putut spune, lasati-ma sa spun tot ce am de spus si nu ma zapaciti cu intrebari care nu au sens, macar sa fie formulate cat de cat clar , sa nu fiu indusa in eroare :)). Aa, da, si lasati-mi putin timp de gandire. Am multe de spus, dar in mintea mea se gaseste o harababura totala, nu este deloc organizata.
So...astept intrebari..dupa ce ati citit cartea. Nu primesc nici aprecieri nici critica inainte de asta.
Bye!


P.S Multumiri lui Valentin Alexandru pentru interviu ^:)^

Raluca Băceanu

5 comentarii:

Carpe Diem! spunea...

postarea ta este plina de "modestie"

...si imi place...

bah nene...daca ai cu ce sa te lauzi...fa-o domne...!!

cu modestia si rusinea mami.mori de foame...;):))

asa...bravo...punct..:P

New sensations spunea...

da. acest post are o greutate de adevar dezovoltata. sunt de acord cu ceea ce ai scris tu , mai ales pentru ca ai ales si tu in sfarsit un limbaj mai relaxat. Se observa foarte usor ca exista -calm- in intelesul tutor frazelor.

E adevarat ca jurnalistii pun intrebari care sa te incomodeze, tu nu trebuie sa pari mirata de ceea ce ei pot stoarce din experienta anterioara, fiindca exista si oameni ce au drum spre aceasta meserie care te vor incomoda poate cu argument mult mai puternic decat al tau, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te desprinzi de energie... poate pe parcurs vor tolera parerea ta cu mici sfaturi pentru a continua. (intelegi tu)

Hm, faza cu blog-carte... in primul rand ca blogul este un jurnal online in care articole despre viata si modul tau de te exprima , mai dur, mai disperat, mai tampit, mai inteligent, sau mai calm se afla la dispozitia oricarui "yahuist". Aici nush daca voi critica parerile celor care au spus ca aceasta carte scrisa de tine este un blog fructificat, dar acum serios vorbind, daca intelegeau si ei ceea ce am mentionat eu mai sus si faptul ca tu ai scris despre viata ta, despre trairi ale unui adolescent dupa simpla ta parere chiar nu mai era necesar sa afirme asta. E clar ca un blog se afla in carte, dar asa cum ai spus si tu, are o continuare. e o poastere mai mare atata tot.O postare in care parerea ta despre viata de preadolescent are o introducere, un cuprins si un deznodamant bine clarificat cu multiple argumente.

Acum... la ceea ce ai zis tu cu tupeul, hmm tu consideri ca oricine are un blog trebuie sa faca o carte despre viata lui? ca daca da, nu e adevarat. acum sa dezvoltam si cealalta parte. Totusi o carte nu nu e chiar atat de "vai, geniu la orizont" pentru ca sunt multi scriitori de care eu am auzit recent si iti spun sincer, chiar am ras de prostiile lor. Ei se cred scriitori (bine ca erau poezii,) dar in generala am avut onoarea sa vorbesc la radio prezentand o scriitoare (o doamna) care scria povesti pt copii, si acum ciuciu, nimeni nu o cunoaste. Respect pt intentia ei, dar ramane doar un hobby, pentru ea.

Asa, acum cu limbajul pompos. Da te inteleg, si e adevarat ca nu e necesar un limbaj fructificat pentru a iti demonstra inteligenta. Asta pentru ca inteligenta nu se demosntreaza prin limbaj, ci prin felul argumentelor situate in limbajul bazelor gandurilor tale.

Mie mi s-a criticat felul in care scriu pe blogul meu, numai ca pe mine chiar nu ma intereseaza. Am o parere putin mai ciudata si anume ca amatorii nu au un cuvant greu de zis. mi s-a spus ca majoritatea oamenilor trebuie sa intelegeaca nunumai o persoana, dar sti, daca aceea persoana exista (si este, asta ma bucura)numai pentru ea as scrie, sttind ca cineva este capabil sa inteleaga usurinta esentei, efectiv banuind bazele gandurilor. De asta e nevoie de experienta... pentru a iti da seama de ceea ce exprima o afirmatie a unui coleg de viata.

p.s nice post

silvana95 spunea...

nu stiu daca te-ai mai uitat pe blogul meu, ma rog, dar este un baiat care este interesat de carte si dorea sa il contactezi aici: ionut.o2405@yahoo.com

adevarul e ca nici eu nu am gasit-o in librarii sau macar sa o pot comanda...

Anxious Schizoid spunea...

Şi eu sunt interesat de carte, de unde o pot cumpăra, pe Internet nu am găsit nimic.

Rox spunea...

:x am citit cartea.Am imprumutato de la un fel de verisoara de a2a de a ta..Ana-Maria Partu,(colega mea de clasa) nu ai avut emotzii gen.."poate nu le place"?
:-s ,Varmea scrie si ea o carte ,si m-a rugat pe mn sa-i fac niste desene ,si chiar daca nu e sigur ca o publica eu tot am emotzii ca poate nu sunt destul de bune...:-s

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase