luni, 28 septembrie 2009

Aceeasi poveste...in alt timp

A trecut un an, aproape.Nu l-am simtit, nu am fost constienta ca a trecut. De ce? Pentru ca de fapt totul este la fel ca in prima zi, prima zi de atunci, acea zi din octombrie care parea atat de banala.

Acum nimic nu s-a schimbat.Ochii care nu se vad se uita.Dar nu pot ramane indiferenta la acele semnale dubios de evidente.

A trecut atata timp, iar eu, tot lasa am ramas. Sau doar prudenta?

Mai merita sa astept?Sau sa nu mai fac asta.Pana la urma, va mai trece inca un an, si inca unul si tot asa. Devine apasator, chiar si pentru mine.

Simt ca sunt prinsa intr-o bucla a timpului ciudata.Tocmai cand nu sunt atenta sunt impinsa spre o alta dimensiune . De ce? De fiecare data parca, se intampla ceva, se schimba si iar revine mai puternic pe masura ce ma intorc si plec si stagnez in acea bucla.

Sau poate eu ma invart intr-o sfera ciudata , si ma intorc de unde am plecat? Vreau sa ies din ea, dar daca ies si descopar ca nu e nimic dincolo de ea? Ce voi face? Ma voi putea intoarce sa te intreb o data pentru totdeauna intrebarea cruciala care ma "chinuie" de atat amar de vreme?

Pentru un moment, cred ca doar voi privi la piesa de teatru a vietii mele , a carei regizor tot eu sunt, sau poate esti chiar tu, fara sa iti dai seama...

P.S -> Unele lucruri sunt indecent de evidente, nu crezi?...

Raluca Băceanu

1 comentarii:

Jo spunea...

Ochii care nu se vad se uita...stiu din propria experienta...
Parerea mea este ca ar trebui sa privesti in viitor.
Trecutul trebuie lasat deoparte, iar prezentul trait.
Bucura-te de fiecare clipa!

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase