Ciudat...

Ciudat.Ciudat cum deja s-a scurs vacanta.Ciudat ca nici nu am simtit luna august si jumatatea asta de septembrie.Si mai ciudat e ca sunt cam stresata, secata.Ciudat e ca atunci cand sunt suparata simt nevoia sa fac ceva, sa scriu.

Ciudat e ca imi e frica de cum o sa mearga vanzarile pentru cartea mea "Calatorie prin mintea unei adolescente". Ciudat e ca stiu ca imi voi pierde prieteni din cauza asta dar voi castiga altii. Ciudat e ca ma simt si plina de forta. Ciudat e ca vreau sa ma apuc de canto, si mai ciudat e ca da, vreau sa cant si la chitara si ca bass-ul il las pentru Alex.

Ciudat. Foarte ciudat este ca realizez din ce in ce mai mult ca pot practica orice domeniu ...legat de arta. Ciudat e ca imi place sa pictez, ciudat e ca imi place -mai nou- sa cant chiar din voce, ciudat e ca imi astern pe hartie ideile pentru viitoarele mele carti, ciudat e ca VREAU SA FAC PREA MULTE LUCRURI! Ciudat e ca imi dau seama ca un artist desavarsit practica orice arta. Ciudat e ca asta ma face o artista adevarata. Ciudat e ca nu sunt narcisista totusi. Ciudat e ca lumea deja a inceput sa ma iubesca dar si sa ma urasca.

Ciudat e ca iar am inceput sa ascult Nirvana. Amplifica oarecum starea mea dezolanta..si imi place.

Ciudat e ca...da, cum credeai, totul e ciudat. De ce? ...Pentru ca viata e ciudata. Aaa, da , si pentru ca sunt o ciudata.

Raluca Băceanu

Comentarii

Ioana Ionescu a spus…
Eram la tine cand ai scris asta...Ce vremuri...Vacanta, free time.
A fost cea mai misto vacanta ever.Am avut de toate:clipe de fericire, de extaz, nemultumiri dezamagiri, betii :))) ,cadouri;) ,un amalgam de sentimente.
A fost perfect.Cea mai mijto amintire sa ramana poza aia de la GreenFest cu toti 6...geniala
29 octombrie 2009 la 20:55
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum să ai grijă de un pui de porumbel

Imagine
L-am găsit pe balcon împreună cu frățiorul lui. Erau așezați pe un ghiveci abandonat. Mi-am dat seama că mama nu îi mai vizitează după ce timp de 12 ore niciun porumbel nu s-a oprit pe pervazul de la balcon. Am așteptat atât pentru că mi-a fost teamă că dacă mă duc să îi văd vor lua mirosul meu și mama va refuza să îi mai hrănească. A trebuit așadar să încerc să am grijă de ei când cele 12 ore au trecut. Din păcate, fratele lui Cookie a murit înainte să apuc să am grijă și de el. Asta poate că m-a motivat să îmi dedic tot timpul acestui pui de nici o săptămână. Am început să mă interesez pe internet despre cum pot avea grijă de un pui de pasăre. Nici nu știam că așa arată un pui de porumbel până să găsesc un site care arată fotografii cu evoluția pe timp de 32 de zile a unui pui, de la ou la adult. Aici:  http://www.pigeonrescue.co.uk/caringforababypigeon.htm Cum mama nu îl mai vizita am conceput un amestec special pentru pui. Am găsit tot felul de variante, dar c
Citiți mai multe

Agonie şi extaz - păreri şi citate preferate

Imagine
Multă vreme de acum încolo Agonie şi extaz de Irving Stone va fi cartea mea de suflet. Nu cred că pot reuşi să o povestesc, întrucât sunt încă profund mişcată de sensibilitatea romanului, de Michelangelo, de viaţa sa, şi chiar mi-ar fi imposibil să scot ceva coerent, cum deja îmi este... Şi cum să nu fi? Când porneşti cu lectura de când el este încă un copil ambiţios de 13 ani, şi termini când la aproape 90 de ani moare? Cum?... Cum să nu îţi vină să verşi lacrimi după ce nu doar ai citit o carte ci ai luat parte la viaţa unui om, unui artist atât de extraordinar? Îmi amintesc că eram în troleibuz când citeam ultimele pagini ale volumului 2. Am zâmbit trist când am citit ultima pagină unde erau înşirate capodoperele sale, iar la sfârşitul ultimei fraze, când sufletul i se ridică spre cupolă şi devine parte din Dumnezeu nu am putut să mă abţin, pur şi simplu am privit pe geam, iar când am realizat cu stupoare unde mă aflu, am închis ochii ca cei din faţa mea să nu îşi dea seama
Citiți mai multe

De ce fac maratoane Harry Potter când sunt tristă sau singură?

Imagine
Cred că fac asta pentru că îmi aduce speranță și pentru că încetez să mă mai simt atât de singură. E simplu. Întrebarea e cum îmi face bine acest obicei și cum funcționează totul pentru mine. E lucru știut că percepem lucrurile din jurul nostru în funcție de propria experiență de viață. Eu percep universul lui J.K.Rowling ca pe ceva magic. Wow. Ce interesant, zici. Toată puștimea sau toți fanii vor spune asta. Unde e încărcătura emoțională? Ce e așa special la un serial sau o serie de cărți despre o școală de vrăjitorie? La un vrăjitor care pare că are mai mult noroc decât abilități etc.? Pentru mine e totul atât de special și de magic pentru că în a doua parte a copilăriei mele am fost singuratică. Nu am avut prieteni. Nu făceam mai știu eu ce chestii deosebite ca alți copii. Nu făceam meditații, nu aveam lecții de karate sau de pian. Stăteam în casă și nu ieșeam aproape deloc pe afară. Nici fericită nu eram. Îmi amintesc imaginea unui copil care stă cu nasul în cărți sau care se ui
Citiți mai multe