luni, 27 iulie 2009

New born





Noaptea neagra acoperea absolut totul in jur. Parcul negru, lacul de un negru atat de opac incat puteai jura ca este pamant negru. Chiar si Ei erau acoperiti de intunecimea ireala a acelei nopti. Se plimbau cum o faceau si inainte...Doar ca de aceasta data ochii lor ca de onix strapungeau acel negru. Vedeau cerul mai frumos decat oricare alta fiinta . Omul putea spune ca acea noapte era de nepatruns , ca cerul era de un cenusiu infinit si fara stele ,insa Ei stiau ca nu e asa. Cerul era de un purpuriu intens si stelele aveau o stralucire rozee ,aproape. Luna se vedea si ea plina si rosie ca focul. Doar de noapte se puteau bucura in asa fel. Ziua , si lumina pentru ei era ceva pierdut acum...odata cu orice farama umana.

Lacul pe langa care mergeau avea o stralucire mov datorita cerului, doar ca mult mai inchisa. Se asezara langa lac sa se bucure de mirifica priveliste care se dezvaluia doar Lor. Erau doar Ea si El. Doar ei in acesta lume a lor. Ea se apropie de El si ii spune cu un glas autoritar:

-Te blestem sa ma iubesti toata viata ta, pentru totdeauna!

El avu o sclipire rubinie in ochi cand ii dadu raspunsul pe de-o parte trist, pe de-o parte fericit:

-Dar, my love, deja suntem blestemati sa ne iubim vesnic si inca mai mult de atat. Insusi Demiurgul a vrut asta. Pentru totdeauna alaturi unul de celalalt.

-Eternitatea ne asteapta atunci ,spuse Ea cu o voce tremuranda.

Si atunci intunericul ii acoperi de privirile celorlalte fiinte, insusi de privirea maretei si magicei Luni ce avea de acum sa ii vegheze pentru foarte mult timp, atat de mult incat nici Ea nu isi inchipuia. Era ceva magic in acea noapte.Da, erau oare chiar cei doi sau poate iubirea lor vesnica?...

Raluca Băceanu

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Moon Phase